De ceva timp am cam renuntat la tot ce tine de mine... Nu intreba de ce? Nici eu nu stiu raspunsul... Ba de fapt il stiu dar nu vreau sa'l spun nimanui...
Nu cred ca e bine sa las pe oricine sa-mi intre incaltat in suflet, sa mi-l terfeleasca si apoi sa spele cu mine pe jos...
Nu... nu e bine!
Acum, cand dupa atata timp stau de vorba din nou cu mine, imi dau seama ca sunt intr'o mare depresie... Poate chiar mai mare decat inainte... macar atunci imi dadeam seama,ori acum nu!
Ceva m-a tinut legata de ochi, iar acum, cand mi-am dat seama, cer ajutor...
Dar cui?
Sunt singura, singura...
Dar... Nu sunt cuvinte pentru a descrie ce simt acum... Nu... singurul meu prieten este... nimeni... nu mai am prieteni...
Nu-mi place intunericul, nu, nu-mi place, dar o sa ma obisnuiesc sa traiesc cu el, o sa invat sa ma simt bine in mijlocul lui...
Nodul din gat se zbate sa iasa la suprafata...
Dar nici macar nu mai pot sa plang........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu