Astazi poate ca este una dintre zilele mele norocoase... Mi-am facut debutul in lumea poetilor in cadrul cenaclului literara Sagetatorul.
Da, in sfarsit... nu imi vine sa cred! eh... de acum incolo incepe munca...
duminică, 9 decembrie 2007
marți, 4 decembrie 2007
Drame la tot pasul...
Era 9 decembreie 2005 in jurul pranzului, pe o vreme foarte frumoasa, mai degraba potrivita unei toamne tarzii decat inceputului de iarna.
Asteptam autobuzul la intersectia Bd. Marasesti cu Magistrala.
In statie lume putina, dar se detasau 2 copii cu tatal lor- se detasau prin imbracaminte, care era foarte uzata, dar corect purtata si foarte curat, astfel incat cu tot aaspectul teribil de saracacios nu parea a fi boschetari sau cersetori.
In apropiere, niste oameni descarcau dintr-o masina niste pachete frumos (atragator) ambalate cu mancare pentru animale de casa. (potai educate, cica...)
Fetita, ce parea un pic mai mare, isi "etala" cunostintele, explicandu-i fratiorului ei ce si cum se alfa in pachete, iar acesta nu contenea cu exclamatiile de bucurie, gandindu-se, probabil, la placerea pe care o va produce animalelor mancarea din pungi.
Erau atat de entuziasti si dragalasi incat au atras atentia celor care eram in statie. Printre noi se detasa o doamna, prin tinuta-i sobra, care si-a manifestat vizibil dispretul pentru micii copii ce probabil au deranjat-o prin exuberanta lor.(Tipa parea avocat, doctor, notar sau orice altceva ce nu putea avea deloc probleme cu banii, si te intrebai cum de s-a ratacit intr-o satie de autobuz).
Credeam ca sunt singura care am remarcatdispretul sauu.
Nu era asa; la un moment dat, tatal copilasilor a rostit: " Probabil ca acesti copii sunt mai prost hraniti decat cainele dumneavoastra, doamna, dar ar fi bine sa retineti ca peste cativa ani, din "contributia" muncii lor, domneavoastra veti primi pensie!"
Asteptam autobuzul la intersectia Bd. Marasesti cu Magistrala.
In statie lume putina, dar se detasau 2 copii cu tatal lor- se detasau prin imbracaminte, care era foarte uzata, dar corect purtata si foarte curat, astfel incat cu tot aaspectul teribil de saracacios nu parea a fi boschetari sau cersetori.
In apropiere, niste oameni descarcau dintr-o masina niste pachete frumos (atragator) ambalate cu mancare pentru animale de casa. (potai educate, cica...)
Fetita, ce parea un pic mai mare, isi "etala" cunostintele, explicandu-i fratiorului ei ce si cum se alfa in pachete, iar acesta nu contenea cu exclamatiile de bucurie, gandindu-se, probabil, la placerea pe care o va produce animalelor mancarea din pungi.
Erau atat de entuziasti si dragalasi incat au atras atentia celor care eram in statie. Printre noi se detasa o doamna, prin tinuta-i sobra, care si-a manifestat vizibil dispretul pentru micii copii ce probabil au deranjat-o prin exuberanta lor.(Tipa parea avocat, doctor, notar sau orice altceva ce nu putea avea deloc probleme cu banii, si te intrebai cum de s-a ratacit intr-o satie de autobuz).
Credeam ca sunt singura care am remarcatdispretul sauu.
Nu era asa; la un moment dat, tatal copilasilor a rostit: " Probabil ca acesti copii sunt mai prost hraniti decat cainele dumneavoastra, doamna, dar ar fi bine sa retineti ca peste cativa ani, din "contributia" muncii lor, domneavoastra veti primi pensie!"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)