Fapt divers: de la politica la schimbare

Campania electorala este pe punctual de a demara in forta si tot asa dezbaterile politice interminabile. Acum toata lumea isi ascute armele si asteapta sa se iveasca ocazia pentru a le scoate la bataie doar doar in marea invalmaseala vreun asa-zis cetatean turmentat va fi prins in plasa si va avea impresia ca stie sa raspunda la eterna intrebare electorala “eu cu cine votez?”. Adevarata batalie incepe insa inaintea campaniei electorale cand toata lumea incepe sa arunce in stanga si in dreapta sau informatii care mai de care mai socante. Din punct de vedere al tacticii, nimic gresit; dar daca e sa privim putin detasat problema, putem observa cu usurinta cum toata lumea incearca sa scape de acuzatii din trecut pe seama celuilalt. Dar toate acesetea se intampla pentru ca in societatea romaneasca de azi este o mare problema formarea valorilor fundamentale si, mai ales, afirmarea lor. In marea goana dupa propriile interese se trece usor cu vederea peste orice inseamna corectitudine si atitudine morala. . Nu este de condamnat faptul ca fiecare isi doreste acel “mai bine” dar este important modul in care o face. Unde s-a gresit? Nu se pune suficient accentul pe educatie? In scoli profesorii dorm la catedra? Nu cred ca aici este problema. Strazile gem de afise cu piese de teatru si evenimente culturale, internetul deasemenea. Dar cine ne impiedica sa dam curs acestor invitatii la cultura? Poate lipsa timpului sau a banilor, dar cel mai mult ignoranta care nu ne lasa sa ne ridicam din mediocritate. Din pacate, nonvaloarea a capatat din ce in ce mai multa valoare. Ne lasam manipulati, ne inconjuram de griji, ne uitam identitatea, devenim vulnerabili si neputinciosi in fata propriilor probleme care devin problemele societatii. Cheia rezolvarii lor ne apartine: este suficient sa ne axam pe ceea ce este cu adevarat important si sa nu uitam ca in lume trebuie sa fim noi schimbarea pe care dorim sa o vedem dupa cum spunea Mahatma Ganhi.

Poveste

Copii de tinichea cu plete incalcite
Jucat-au hora mortii pe pamant
Iar mame blande cu ochii mari plangand
Priveau satanicul lor dans cu inimi frante.

Amurg se lasa, copiii se fac vise
Mame- povesti cu printi se fac
Ce-n ere nerostite erau zise...
Acum copiii dorm, mamele tac...

3 octombrie 2010

Un ultim gand...

Inchid ochii pentru a pastra ultimul strop din vara ce-am asteptat-o un an intreg si care acum e pe sfarsite...
Tin ochii stransi pentru ca ultima zi a lui cuptor sa ramana vie in mine pana... vara viitoare.
Dar ce pacat... cu cat ma gandesc mai mult la vara simt ca si cum valurile marii ar invada-o si ar usca-o pe dinauntru... Si uite-asa prin primavara nu va mai exista decat o coaja de vara, o coaja de vara ofilita si fara consitenta.
Dar anul asta nu o sa mai fie asa; am facut un pact cu marea, sa-mi lase vara intacta... si se pare ca am ajuns la o intelegere. Oh... marea, draguta de ea, cat de intelegatoare este cateodata...
Ehh... acum stiu ca vara va fi mereu cu mine si nu ma mai tem nici de ploile toamnei si nici de gerul iernii pentru ca vara asta va fi doar a mea...

Linia franta

Dup-atata frig si ceata/ Iar se-arata soarele...

Ei bine, nu chiar asta voiam sa spun, dar ce mi s-a intamplat mie zilele astea este tot un fel de a rasari soarele.

De ce? Pt ca am carteeeeeeee si este TOATA a mea. Numai si numai A MEA.

Decor de gheaţă

Ca un abulic văd în gol
Secunda, netrăind cum trece...
Planeta dată rostogol
Pe derdeluşul vremii rece.

Privesc cu ochi de sticlă cerul
Şi nu găsesc nimic, nimic.
Mă înveleşte iarăşi gerul
În marmoreicul ilic.

În jurul meu totu-i abis...
Zac pe o insulă- speranţă
Şi-mi ninge-n jur cu fulgi de vis
La fel ca-ntr-o polară stanţă.

Şi stând cu mine faţă-n faţă
În efemerul lumii gol,
Îmi pare existenţa-un rol
Jucat într-un decor de gheaţă.

27 noiembrie 2009

IUBITEEEEE!!!!!!!!!!!!!!

Spini de roze vinetii ne străpung,
Sânge negru curge din noi, iubite
E toropeală-n amurg,
Uşi grele deasupra noastră sunt, cu feţe lustruite.

Crini negri se înfruptă din noi,iubite
De sânge vineţiu musteşte pământul,
Am fost două şopate ce se jucau cu vântul
Acum suntem doi şi-avem două morminte.

Scrisoare descentrata

Te cheama. Fie ca te cheama Sonya sau ai orice alt nume tampit nu iti pasa. Stii doar ca INCA esti si nu mai conteaza…

AUZI?!?!?! Auzi cum iti gadila urechile mici si aproape surde de la atata bass cu vorbe de o inselaciune bizara? Auzi cum iti sopteste cat de mult te vrea? Dar tu stii ca te vrea doar pentru placerea-i pur carnala. Stii ca iti sopteste lucruri cretine, care te-ar umili si in acelasi timp te-ar extazia pana la agonie. Dar deodata iubesti bassul. Il divinizezi ca te-a scutit de chinul de a-i asculta la nesfarsit palavrele.

SIMTI?!?!?! Simti cum iti mangaie pielea iritata de soarele torid? Pentru tine, palma lui e ca un medicament. Si in momentul asta iubesti soarele care te-a ranit pentru ca ai un motiv in plus sa il lasi sa te mangaie, sa-ti inchida ranile, sa-ti unga trupul cu saruturi.

VEZI?!?!?! Vezi cum arunca in tine cu noroi caramiziu? Asta stii ca e noroiul durerii lor, noroiul gandurilor tale chinuitoare. si iti place ca nu-l vezi, tu, draga mea Sonya, pentru ca te dezgusta. Dar te gandesti la mangaierile acelea dulci care s-ar potrivi ca un pansament organic peste ranile ruginii. Dar el este printre cei care arunca noroiul dererii in tine. Javra ordinara!

Oh, dulcea mea Sonya, stiu ca esti trista si ca te zbati in tacere. Ti-am spus ca o s-o patesti. Si uite, te-am prins si nu-mi mai scapi, nu, nu-mi mai scapi, pentru ca nu auzi(oh, nenorocit bass), nu vezi si nu poti tipa. Dar am fost bun si te-am lasat sa-i simti INCA atingerile.